Neata' natiune!
sunt la o zi de tabara fetei .Prima de altfel.Nu neg....am mari emotii.Este prima data cand pleaca singura.Este o tabara de Aventura la Bran.O sa fie super fain.Dar eu...cu emotiile mele ce fac? O pregatesc si parca imi este din ce in mai teama.Tatal (plecat din tara ) este si mai emotionat.Avem momente cand ne spunem ca suntem inconstienti.Si altii la fel spun despre noi! Cu Dumnezeu inainte!
Pentru ca mi se pare ca sunt mai aproape de ea, fug si eu cu cel mic la sora mea la Sighisoara! Vineri!
Trebuie sa o invat sa se rupa un pic de noi ! Nu isi face baie singura,nu doarme singura, daca iesim din raza ei vizuala incepe sa planga! Exemplu! Nu doarme fara o anumita perna.Nu e nici mare ,nici mica perna.Nu o pot convinge sa plece fara ea.M-a rugat cu lacrimi in ochi sa i-o pun in bagaj.Nu am rezistat.I-am spus! Tu o sa cari ,or sa rada colegii de tine! Nimic! Raspunsul a fost "O pitesc". Am cedat! Poate ca se rupe de prea multe intr-un timp scurt! Si asa nu stiu cum se va descurca ea cu bagajul.E atat de mica si de slaba!
Ieri ma intreba : ''Mama cu cine voi dormi?"
"Habar nu am, a venit rece raspunsul meu"
Hopa... incepe sa constientizeze! Sper sa nu ma trezesc ca imi spune ca nu mai vrea!
Gata ....va las ma apuc de bagaje! Uff...emotiile astea!
